Logo SindFISC

Nimeni nu poate fluiera o simfonie! Este nevoie de o orchestră pentru a o cânta!

H.E. Luccock

Comunicat de Presa - 14.06.2016

Loialitate fata de Institutia Finantelor – cu ce pret?

Tot mai multi angajati din Finantele Publice acuza conducerea institutiei de nepasare cand vine vorba de imbunatarirea unor aspecte legate de activitatea lor profesionala. Aceste aspecte, o data remediate, conduc atat la imbunatatirea performantelor institutiei in care activeaza si implicit a veniturilor colectate la bugetul general consolidat al statului, cu impact in intreaga societate romaneasca, cat si la imbunatatirea serviciilor cu contribuabilii, respectiv la creearea unui climat de parteneriat si respect reciproc.

Fara alte comentarii, redam in continuare doar cateva din plangerile venite din toata tara, cu care a fost sesizat Sindicatul National Finante Publice – SindFISC, in calitate de reprezentant al functionarilor din sistemul institutional al Ministerului Finantelor Publice:

Doi colegi morti in trei luni, veniti dimineata la serviciu si apoi dusi de urgenta la spital, unul mort dupa o saptamana, cealalta colega dupa ce si-a mai revenit, fiind si cardiaca a mai venit dupa concediu medical doua saptamani, a avut un incident la serviciu, s-a speriat de amenintarile unui contribuabil si a plecat acasa la ora 4:30, i s-a facut rau acasa si seara la ora 10 a murit! Un coleg in aceeasi perioada a fost depistat cu cancer la gat si face citostatice acum! Eu mi-am cheltuit trei salarii pe drumuri la Cluj si Bucuresti din cauza problemelor de sanatate! Stiti cat costa o mamografie mamara? Sau o biopsie? Sau analizele pentru ca esti suspect de cancer? Sau ecografiile, RMN-urile

I. P.

Si noi am pierdut fiinte dragi...colege deosebite...care au luptat din toata puterea sa fie alaturi de noi si de familia lor...nu le pasa guvernantilor de noi...nu le pasa ca jumatate dintre noi au cistigat drepturi salariale in instanta si jumatate nu, numai ca asa a apreciat un complet sau altul, pentru aceeasi cauza...nu le pasa ca poate acele drepturi pierdute puteau prelungi viata sau chiar o puteau salva...nu le pasa ca intr-un serviciu unii cistiga mai mult ca altii, desi fac aceeasi munca ...nu le pasa ca unii fac munca altora, tinand pe umeri doi - trei sau mai multi acoliti politici…nu le pasa ca e mizerie in institutii, ca nu exista minime dotari...ca urcam scarile cate patru - cinci etaje, ca e greu de reparat un lift si dupa trei - patru incercari unii dintre noi ajung la spital paralizati sau in coma ....nu le pasa ca....si ca....si ca...doamne cate se pot spune...e dureros si e trist...mai ales ca noi… da noi, colectam banii statului...si pentru noi nu exista...nimeni nu spune ca noi suntem incompatibili cu orice alta profesie (putine exceptii) si ca si dupa iesirea la pensie doi ani avem restrictii....

S. O.

Am intrat in sistem in urma cu 10 ani, fiind un om sanatos si dornic de a munci. M-am adaptat indeplinindu-mi sarcinile de serviciu cu multa constiinciozitate, ba mai mult am indragit munca pe care am desfasurat-o, fiindu-mi draga, ca si oamenii pe care i-am ajutat mereu cu tot ce am putut, DAR din devotamentul si daruirea mea nu a rezultat decat faptul ca, in urma cu patru ani, am fost diagnosticata cu cancer. M-am tratat fara sa deranjez pe nimeni cu problemele mele, familia fiind nevoita sa vanda apartamentul fetitei mele, mostenire, pentru a avea resursele materiale necesare tratamentelor si analizelor, dar nimeni nu a fost in stare sa inteleaga problemele mele, nici atunci si nici acum.

V. M.

Vorbesc zilnic cu colege care merg dimineata la ghiseul unic si cred ca locul respectiv a devenit un loc cu energii negative, in care angajatii sunt surmenati, frustrati, epuizati si toate din lipsa de personal, din sarcini care ne depasesc puterea fizica si psihica, mai ales cand vine la tine un contribuabil si esti facuta in toate felurile si tu nu ai voie sa raspunzi jignirilor intrucat contribuabilul are intotdeauna dreptate! Iar aceasta problema este generala si in administratie si in trezorerie!

T.R.

Angajati care sufera de boli incurabile cauzate de stresul generat de supra-aglomerarea cu sarcini, angajati care isi pierd viata din cauza socului suferit in urma amenintarii contribuabililor, inechitati salariale intre angajati care desfasoara aceeasi munca, drepturi salariale castigate in instante, din cauza legilor care nu sunt puse in aplicare de catre angajator, lipsa dotarilor in institutii. Este strigatul de disperare al celor ce isi desfasoara activitatea in Finantele Publice si solicita raspicat finantarea activitatii desfasurate de ei.

Domnilor guvernanti, chiar nu va pasa? Acestia sunt oamenii cu sprijinul carora, domniile voastre, pot sa isi duca la indeplinire politicile de guvernare. Urmare muncii acestor oameni se pot finanta toate celelalte domenii de interes ale statului (sanatate, invatamant, infrastructura, ordine publica, aparare nationala etc).

Chiar nu va pasa?

Liviu Toader, Președinte, in numele Comitetului Regional SindFISC